aş vrea să îmi trăiesc în tihna viaţa,
să beau cafea cu cornuri dimineaţa,
dar orice foame lânga tine
devine foame de iubire.
violenţa dragostei ce o reverşi
mă-ncătuşează fatal in dorinţă.
intensitatea ce-ţi despică ochii-ţi verzi
îmi izbucneşte-atât de-adânc în mine
încât ce pot să fac imensa mea iubire
decât să-mi dărui trupul
de frica să nu-mi smulgi şi sufletul
să pleci cu el.
e atâta patimă, atâta renunţare
încât curgând din ochii tăi iubirea doare
și sunt ascunsă in acest păcat
de imposibil de înalta ta ardoare.
îţi mulţumesc pentru acest fel de iubire
și râd că nu-mi trăiesc in tihnă viaţa
chiar de-mi aduci cafea cu cornuri dimineaţa.
