prima scrisoare (sic)
john collier – priestess of delphi-1891
azi am să îţi spun unele lucruri despre noi secrete îmi place marea s-o privesc şi s-o ascult, ţie îţi place ploaia, mie zgomotul valurilor noaptea noaptea se aud altfel, mai profund nu de la linişte ci de la întuneric îmi place cum se lovesc şi se retrag, e puţină nerăbdare în plecare, se agită cu spume fine se încalecă, se dezmiardă unele de altele parcă se grăbesc să se întoarcă în larg îmi place să schiez singură să mă plimb prin Paris… cu tine aș fi spus tot singura cum fac majoritatea lucrurilor din viaţa mea dar nu mă lași nu sunt ascunsă în singurătate ci ea mă protejează de tot ce nu iubesc dar am sa îţi spun un gând te voi lăsa (aşa cum mi-ai spus că îţi doreşti) să stai aici să mă priveşti cum scriu e prima oara când cineva-mi doreşte trupul legat firesc de mintea mea m-ai uimit, m-ai încântat am să pun mahler probabil simfonia cinci şi mă voi preface că scriu dar am să mă uit pe furiş cum asculţi şi uiţi de mine îmi place să tac
eu vorbesc în scris
e atât de profundă tăcerea când cei care tac, se plac
îmi plac lumânările noaptea, ție luna
mie ciocolata
să stau cu ochii în tavan,
să râd,
să vorbesc la telefon
să ne uităm cum cad frunzele toamna
şi de la o vreme
complet neaşteptat
îmi place să-ţi scriu ţie
ţăcăneli
parcă te-aş iubi de când lumea
e ceva atât de nou, neaşteptat, plăcut
că am început să îţi scriu şi în gând
scrisori
merg pe stradă
sau îți fac sos de hrean
şi-ţi spun
la delphi se gândea statistic.
dar ăsta e un secret chiar prea mare ca să ţi-l spun
în prima scrisoare
