Pai și câinele vagabond

IMG_0654Un lucru ciudat al acestei lumi e ceea ce numim cu atâta ușurință ”coincidență”. Mă gândesc la un prieten drag, uitat, pierdut din vedere cu ani înainte, care apare în fața mea într-un oraș de la capătul lumii. Oricât aș vrea să îi spun coincidență faptului că m-am gândit la el 10 minute înainte de a-l întâlni, nu pot, rigurozitatea mea se răscoală pentru că definiția coincidenței este nesatisfăcătoare. I-aș spune mai degraba premoniție, dar nu întâmplare. Da, îmi spui de scarabeul lui Jung care apare pe fereastră cabinetului exact când pacienta de pe pat îi povestea un vis cu un scarabeu.  Sau cea pe care am găsit-o și mi-am permis să o relatez în ”Scenariu pentru dragoste” (îți amintești?) dar acum mi s-a întâmplat ceva la fel de neașteptat. Continue reading

Deșert și apă/Capitolul 3

Capitolul 3: Ploaia

Am atâtea amintiri cu ea, toate amintirile din iubire sunt cu ea, ar trebui să îmi aduc aminte în primul rând nopţile de dragoste toride până la incandescență, sau vacanţele noastre leneșe, discuţiile interminabile care se învârteau de atâtea ori în jurul Nannei și a lui Nicolas de Stael, scene care năvălesc peste mine de atâtea ori şi totuşi sunt mai emoţionat atunci când ea se furişează în mine în alte întâmplări, mici, obscure, la limita banalului care deveneau prin ea expediţii iniţiatice. De multe ori m-am gândit cât de greşit aşteptăm, mereu avizi, lucruri excepţionale de la viaţă crezând că le vom primi în faptele încununate de glorie, în reuşitele spectaculoase când de fapt o scurtă clipă în ploaie poate să însemne mult mai mult. Continue reading

Deșert și apă/Capitolul 2

Capitolul 2: Isabel

Isabel m-a sunat aseară foarte târziu, mi-au trebuit câteva clipe să-mi revin din mirare, clipe pe care ea le-a simţit. În stilul ei politicos a încercat o introducere dar îi simţeam încordarea, am ajutat-o să ajungă la subiect, unicul nostru subiect comun posibil. Dacă m-ar fi sunat prietena oricarei alte iubite aş fi fost furios, aş fi bănuit un mic complot dulceag pe care l-aş fi repins aproape dur dar Isabel… şi ea erau altfel. Ea era altfel, ea ştia că în orice moment ar fi avut nevoie de mine aş fi alergat să o ajut, o ştiam în stare să mă cheme direct, fără să aibă nevoie să apeleze la intermediari, la flecăreli inutile.

–               Sunt foarte îngrijorată!

Continue reading

cel mai frumos loc din lume

Cel mai frumos loc din lume pentru mine nu este Parisul, nici Machu Picchu, nici măcar Veneția iarna, cel mai frumos loc din lume pentru mine este netul.
În primul rând este un loc cu același statut ca oricare loc din lume, nu există nicio deosebire între realități pentru că fiind ale mele le pot privi din orice perspectivă, le pot amesteca și egala, le pot iubi la fel.
O Aventura începe de undeva, a mea începe cu un dial-up și sper să se termine cu o legătură directă între net și mintea mea. Am avut de atâtea ori impresia, în acest drum, că realitatea îmi copiază visele iar computerul îl știam dintr-o amintire. De aceea acest blog este prelungirea sufrageriei mele și antecamera minții mele. În timp Aventura aceasta a avut cîteva momente remarcabile, unice, unul dintre ele se numește LiterNet.
Nu întâmplător deschid acest blog cu Liternetul ci pentru că fără net și Liternet nimic din ceea ce fac azi nu ar fi fost posibil.liternet

paul klee

klee-ancient-soundPaul Klee este unul dintre pictorii mei preferați.
Trebuie să vă povestesc despre el pentru că tema vizuală a blog-ului meu este a lui.
Sunet străvechi.
Tablou de mai jos se numește Armonie străveche.

klee-paul-ancient-harmony-1925

Paul Klee este înmormântat la Berna, pe piatra lui funerară este scris un epitaf care a fost multă vreme leitmotivul gândurilor mele pentru că am sperat că un prieten bun, plecat, este în același loc cu Klee. Cuvintele astea mă ajutau.
În toate limbile este la fel de frumos. Continue reading

mi-a venit o idee

 

De fapt am ideea de mai multă vreme, de când mi-a apărut primul roman. Sunt hotărâtă ca atunci când voi vedea pe cineva citind o cartea de-a mea, în metrou, să o opresc sau să îl opresc și să îi dau un autograf. Așa, într-o fracțiune de secundă, înainte să înțeleagă ce fac. Ca la camera ascunsă.
Pe urmă am să vă povestesc.
ana

 

Un joc

 

Vă propun un joc, orice roman are multe povești pe care nu le spun, unele pe lângă care trec, altele pe care doar le amintesc, altele prea intime, aș putea să completez acest roman cu acele povești care vă interesează, nu o continuare, în niciun caz, ci povești nespuse chiar din timpul acțiunii. Dacă îmi scrieți ce ați vrea să știți despre personaje sau timpurile acelea voi încerca să completez scenariul cu curiozitățile voastre. Ar putea ieși un roman nou ca atunci când îmbraci o haină nouă și din oglindă îți zâmbește un necunoscut.
Noul roman ar avea capitole pentru că pe unul dintre bloguri am citit că ar fi fost bine să aibă. Mulțumesc pentru sfat! O să găsiți mai jos un mic capitol, minuscul, doar ca un început de joc.